- epitéliu
- s. n. [-liu pron. -lìu], art. epitéliul; pl. epitélii, art. epitéliile (sil. -li-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
epitéliu
Look at other dictionaries:
epiteliu — EPITÉLIU, epitelii, s.n. Ţesut format dintr unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuieşte învelişul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. épithélium. Trimis de RACAI, 21.11.2003 … Dicționar Român
epitelizare — EPITELIZÁRE, epitelizări, s.f. Acoperire cu epiteliu a unei plăgi traumatice sau operatorii. – Din epiteliu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 epitelizáre s. f., g. d. art. epitelizării; pl. epitelizări Trimis de siveco,… … Dicționar Român
ependim — EPENDÍM, ependime, s.n. Epiteliu care căptuşeşte canalul rahidian, trunchiul cerebral şi ventriculii cerebrali. – Din fr. épendyme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ependím s. n., pl. ependíme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
epidermă — EPIDÉRMĂ, epiderme, s.f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului şi al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Ţesut vegetal exterior de protecţie al plantelor … Dicționar Român
epitelial — EPITELIÁL, Ă, epiteliali, e, adj. Care aparţine epiteliului, privitor la epiteliu. [pr.: li al] – Din fr. épithélial. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 epiteliál adj. m. (sil. li al), pl. epiteliáli; f … Dicționar Român
hipoderm — HIPODÉRM s.n. Strat profund al pielii, situat sub dermă, bogat în ţesut adipos. – Din fr. Hypoderme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hipodérm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HIPODÉRM n. Ţesut… … Dicționar Român
pavimentos — pavimentós adj. m., pl. pavimentóşi; f. sg. pavimentoásă, pl. pavimentoáse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PAVIMENTÓS, OÁSĂ adj. (med.; despre un epiteliu) Format din celu … Dicționar Român
corioepiteliom — CORIOEPITELIÓM, corioepiteliomuri, s.n. Tumoare malignă dezvoltată în uter din resturile placentare rămase după o sarcină. [pr.: ri o e pi te li om] – Din fr. chorio épithéliome. Trimis de IoanSoleriu, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 corioepitelióm s … Dicționar Român
endoteliu — ENDOTÉLIU, endotelii, s.n. Epiteliu care căptuşeşte o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENDOTÉLIU s. (anat.) tunică internă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
neuroepiteliu — NEUROEPITÉLIU s. n. formă specială de epiteliu la capătul unor analizatori cu funcţii importante în realizarea percepţiilor. (< fr. neuro épithélium) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
